Ani de zile Maria și Adrian au ajutat câini și pisici nedoriți care aveau nevoie de ajutor în România, țară în care animalele nu sunt tratate special.

Construcția adăpostului lor privat a fost finalizată în anul 2019 iar acum găzduiește aproape 400 de câini și 50 de pisici care sunt în căutare de o casă permanentă.

Cățeii vin de la adăposturile publice din Feteni și Barbeni, și de pe stradă sau păduri, unde sunt găsiți răniți.

Pisicile sunt și ele găsite abandonate și rănite. Acesta este un lucru pe care îl putem recunoaște în Danemarca, deoarece și noi tratăm pisicile la fel cum românii tratează cățeii.

Când cățeii ajung în adăposturi publice, aceștia sunt deseori omorâți brutal după un termen de numai 14 zile.

După ce sunt prinși de hingheri, cățeii ajung în adăposturi publice unde sunt închiși împreună cu sutele fără să mai vadă lumina zilei și fără să fie îngrijiți, hrăniți sau curățați. Acest lucru provoacă cățeii să ajungă agresivi unii cu ceilalți, ajungând mai apoi să se muște, deseori până la moarte. 

Pe lângă activitatea din adăpostul ei privat, Maria hrănește sute de căței de pe stradă, astfel aceștia ajung măcar să se culce cu burta plină. Mai mult, Maria organizează proiecte de castrare unde îndeamnă oamenii să să își castreze cățeii pentru ca aceștia să nu facă la rândul lor mai mulți cățeluși care să ajungă pe stradă.

Noi ne dorim să oferim un viitor mai bun pentru animale, dar pentru asta avem nevoie de ajutorul tău! 

Maria și Adrian și-au dedicat viața animalelor. 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an. În luna august a anului 2019, ei au trebuit să își termine construcția noului adăpost și să mute cățeii în decursul a 30 de zile, deoarece nu au mai fost doriți în locul în care au stat până atunci iar cățeii nu au mai fost în siguranță. Noul adăpost a oferit, prin urmare, un loc sigur pentru căței, departe de singurătatea din care veneau.

Desigur, noul adăpost vine cu provocări noi. Nu există un drum public până la adăpost, doar un drum de țară plin de găuri, pe care Maria și Adrian l-au umplut cu pietre ca să fie acceptabil pentru condus. Nu există conexiune la rețeaua publică de apă și electricitate. Nu cred că vă puteți imagina cât de grea e viața lor de zi cu zi. Imaginați-vă întunericul și frigul iernii, când cățeii trebuie curățați și hrăniți. 

În adăpost, cățeii stau în cuști deschise, care în protejează atât de ploaie cât și de soare în timp ce le oferă libertatea de a se juca în curtea mare. Unele cuști sunt închise pentru a proteja cățeii mai bătrâni, bolnavi, slabi – dar mulți preferă să trăiască în grupuri. 

Maria și Adrian fac tot ce le stă în putință pentru a crea o viață cât mai comfortabilă pentru căței – aceștia primind donații sub forma pătuțurilor, jucăriilor și a gustărilor pentru căței. Deși adăpostul oferă o viață mult mai bună cățeilor, acesta nu poate fi comparat cu o casă. 

Pentru cei mai noricoși căței, adăpostul e doar temporar – ultima oprire înainte să ajungă la o familie. Din păcate pentru mulți căței, adăpostul e singura casă pe care o vor cunoaște vreodată. În special pentru cățeii bătrâni și bolnavi. 

Maria și Adrian vor să aibă grijă de cât mai mulți căței, cât mai bine cu putință – dar nu pot face asta singuri.